Am urmarit aseara o emisiune la americani legata de modelul parental pozitiv, modern – aplicat cu precadere in tarile asa numite “emancipate”. Studiul a fost facut de Alfie Kohn si se numeste modelul parental neconditionat, dar Kohn are de fapt mai multe carti scrise pe aceasta tema, incerand sa arate cat mai multe laturi ale subiectului cu privire la educatia celor mici. Imi permit sa-l contrazic, chiar daca in mare parte ceea ce spune autorul este adevarat, insa in cele ce urmeaza am sa explic de ce nu sunt de acord cu studiul sau, sau mai exact cu concluziile sale.

Modelul parental modern in lume si in Romania – dragoste neconditionata

Puteti urmari emisiunea din Romania aici, iar eu am sa incerc sa maexplic in cele ce urmeaza. Dumnealui exclude pedeapsa, conditionarea si motivarea copiilor pentru a-i determina sa faca ceea ce credem noi ca este corect. As vrea inca de la inceput sa spun ca eu consider ca fiecare copil este diferit, in timp ce pentru unul faptul ca parinitii il cearta nu pune in cumpana dragostea parinteasca, pentru altii acest lucru se intampla. Asadar a trage concluzia ca a conditiona copilul este rau, asta ar putea sa-l faca sa creada ca intre cauza si efect nu este nicio legatura, ceea ce este fals si ii poate denatura modelul cognitiv al realitatii. Evident ca nu trebuie sa-l dresam, ai luat nota 10, uite o bomboana, dar nici sa nu-i dezvoltam ideea ca daca faci bine, primesti bine iar daca faci rau patesti ceva rau, ar conduce la o alta anomalie, la concluzia ca rezultatele nu sunt masura eforturilor pe care le faci.

De ce spun ca modelul parental prezentat de Alfie Kohn nu este ok? Pentru ca nu da solutii ci doar arata o jumatate de masura in privinta unor comportamente parentale. Nu o lungesc, dar exista un banc cu soacra, nu stiu cum e bine, dar oricum ceea ce faci tu e gresit din start! Asa nu merge, iar daca ar fi sa facem ceea ce este 100% ok, ar trebui ca cel putin un parinte sa-i fie dadaca copilului minim 18 ani. Fara treburi casnice, fara nicio alta atributie, doar educarea copilului! Si nici atunci nu esti sigur ca ai ajunge acolo unde trebuie.

Legat de bataia celui mic, in niciun caz nu trebuie sa fie mai mult decat o sperietoare, ceva ce se poate intampla si care sa se aplice ata de rar, incat nici macar sa nu tii minte cand ai facut-o. De ce? Pentru ca este o optiune a vietii, toate vietuitoarele se bat intre ele, important este sa nu fie ura si inversunare, sau mai pe scurt sa fie exact ca si cu cazutul de pe bicicleta: ai cazut, te-ai juluit si stii ca doare. Atat, nimic mai mult. Bataia copiilor nu este un mijloc in sine de a-l educa.

Trec peste motivarea copiilor, pe care o sa o abordez in alt articol si ajung la conditionare. Eu cred exact opusul fata de ceea ce sustine domnul Alfie Kohn, dar cu alte exemple. Daca nu ar exista conditionarea, ai crede ca daca nu platesti abonamentul la mobil, poti sa vorbesti in continuare si nici nu vei plati penalitati. Gresit, nu-i asa? Alta treaba este ca nu trebuie sa conditionezi dragostea parinteasca cu rezultatele scolare. Mai pe scurt, cred ca de fapt sistemul de valori ar trebui modificat si nu perceptia copiilor legata de bine si rau. Degeaba ai sa incerci la cinci ani sa-l faci sa inteleaga pe de o parte ca daca dai foc la casa este rau, dar sa nu-l certi cand vezi ca el totusi se straduie sa-i dea foc.  [ Va urma .. ].

Model parental pozitiv

Modelul parental modern in lume si in Romania

http://mamica.org/wp-content/uploads/2016/02/Model-parental-pozitiv.jpghttp://mamica.org/wp-content/uploads/2016/02/Model-parental-pozitiv-150x150.jpgMamaInformatiiModele,Părinti,Sfaturi pentru mamici,Studii,Wiki
Am urmarit aseara o emisiune la americani legata de modelul parental pozitiv, modern - aplicat cu precadere in tarile asa numite 'emancipate'. Studiul a fost facut de Alfie Kohn si se numeste modelul parental neconditionat, dar Kohn are de fapt mai multe carti scrise pe aceasta tema, incerand sa arate...